miercuri, 19 februarie 2014

Tristeţe indusă.

Văd numai cupluri triste, numai despărţiri în momente prea frumoase şi lacrimi prea ascunse.
Mă face să mă întreb dacă tot ceea ce-ţi ofer nu o fi lafel de în zadar cum e la restul. Sau dacă şi noi ne ascundem de un tragic sfârşit. De ce să îmi apară îndoiala? Off, nu pot să uit nicio secundă din tot ce am trăit şi trăim împreună.

Respir fericire sau iluzie a fericirii? Te iubesc şi mă iubeşti sau te iubesc şi te prefaci că mă iubeşti? Trăiesc în realitate sau într-un vis? Suntem fericiţi sau trişti? Luptăm sau lăsăm lupta? E fericire sau o iluzie a ei?
Mi-e frică.
Asta e cel mai rău la iubire, că te orbeşte.
Că nu mai ştii nimic cu exactitate, asta e problema.
Că iubeşti şi intervine teama de a nu fi iubit.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu