M-am săturat de relaţii care aduc doar răni. Pentru viitor îmi doresc o relaţie...


În care să nu fiu eu cea cu iniţiative. El să-mi spună lucruri drăguţe. Primul şi ultimul mesaj dintr-o zi să fie de la el. Să-i pese de mine. Să nu fie nevoie să-mi fac probleme că m-ar minţii. Să fie sincer.
Să fie o relaţie bazată pe încredere.
Oare cer prea mult?!

Oricum, timp e destul şi la urma urmei, "if it's mean to be, it will be".

 

Weekend plăcut! 

Ascultam muzică şi mă gândeam că nu-i corect să spun doar povestea care pe atunci nu avea final...

Normal, am început să mă întreb de ce m-am îndrăgostit, de ce am fost împreună doar ca acum să-mi fie greu să împărţim aceeaşi cameră? E ciudat cum totul e frumos la început şi dintr-o dată. *Nu mai merge, e greu cu drumul, nu ne vedem.* Te las în pace, îţi zic sec că e ok, dar nu e. N-am curajul să-ţi spun că de văzut ne vedeam Luni, Marţi, Miercuri, joi, Vineri şi Sâmbătă, dacă aveai bună voinţă şi Duminica, dar tu nu ai avut aşa ceva. Dintr-o dată ai devenit rece, distant şi ai plecat fără să te uiţi în urmă.

Oricum, viaţa merge înainte. Ai plecat. Am rămas. Şi ce o să fie o să fie cu sau fără tine, dar nu te gândi că nu-ţi simt lipsa.

Mai ţii minte? A început cu un mesaj stupid pe facebook s-a terminat cu un mesaj idiot.


Drag cititor, învaţă! Iubirea nu e doar răsete, zâmbete şi fluturi, e şi tristeţe, dor şi nervi întinşi la maxim când celuilalt nu-i mai pasă. În plus, la sfârşit rămâi cu răni adânci, care poate se vor vindeca, dar cu siguranţă altele le vor lua locul.

Cred că cel mai dur e că simt că lecţia asta cu relaţiile şi cu *dat sufletul* cui nu trebuie, n-am învăţat.o. La mine se repetă over and over again.

Dragostea e totul.

O săptămână frumoasă!