Ascultam muzică şi mă gândeam că nu-i corect să spun doar povestea care pe atunci nu avea final...
Normal, am început să mă întreb de ce m-am îndrăgostit, de ce am fost împreună doar ca acum să-mi fie greu să împărţim aceeaşi cameră? E ciudat cum totul e frumos la început şi dintr-o dată. *Nu mai merge, e greu cu drumul, nu ne vedem.* Te las în pace, îţi zic sec că e ok, dar nu e. N-am curajul să-ţi spun că de văzut ne vedeam Luni, Marţi, Miercuri, joi, Vineri şi Sâmbătă, dacă aveai bună voinţă şi Duminica, dar tu nu ai avut aşa ceva. Dintr-o dată ai devenit rece, distant şi ai plecat fără să te uiţi în urmă.
Oricum, viaţa merge înainte. Ai plecat. Am rămas. Şi ce o să fie o să fie cu sau fără tine, dar nu te gândi că nu-ţi simt lipsa.
Drag cititor, învaţă! Iubirea nu e doar răsete, zâmbete şi fluturi, e şi tristeţe, dor şi nervi întinşi la maxim când celuilalt nu-i mai pasă. În plus, la sfârşit rămâi cu răni adânci, care poate se vor vindeca, dar cu siguranţă altele le vor lua locul.
Cred că cel mai dur e că simt că lecţia asta cu relaţiile şi cu *dat sufletul* cui nu trebuie, n-am învăţat.o. La mine se repetă over and over again.
Dragostea e totul.
O săptămână frumoasă!
