joi, 27 decembrie 2012

It's a dream. Just a...dream..

Ceva s-a intamplat cu mine. Parca lantul care ma tinea s-a rupt. Acum, uitandu-ma la el, pentru prima data mi-am facut curaj. Am simtit dinspre el acea atractie magnetica. M-am dus la el, mi-am pus picioarele pe pantofii lui, m-am ridicat, i-am soptit ca ceva minunat se va intampla, m-am inaltat din ce in ce mai mult. Inca un centrimetru si as fi ajuns la fata lui. Dar, ceva s-a intamplat dinnou. Am auzit un zumzait ingrozitor venind din partea mea stanga. Am deschis ochii. Grozav! Alarma mea. Era doar in vis. EL, e doar la mine in vis.  El e practic, o iluzie creata de singuratate defapt, mai mult de sperata unei persoane de siguranta. Iluzia ca ai putea avea pe cineva care nu te-ar trada, si ar fi alaturi de tine orice ai face. Pe care ai pute-o iubi.
Ma rog, ma ridic din pad si vad... Mda, aceasi pereti plini cu postere cu autobuze si big ban-uri si cabine telefonice a la "Londra". Unul din visele mele e sa ajung acolo. Dar, cum sa ajung acolo cand eu sunt... Defapt, nu stiu unde sunt. Stiu doar ca sunt departe de destinul meu, de visul de-am indeplini visul, ironic, nu? In fine, ajung la baie, ma spal, ma uit in oglinda si in loc sa ma vad doar pe mine il vad pe el, un inger, nici negru nici alb, as putea spune ca ar fi gri. Sau doar o combinatie a binelui si raului intr-un corp cu niste aripi superbe. Ma uit la el incercand sa il indepartez cu mintea de mine dar, nu pot. Intr-un final, vorbeste:
- De ce esti asa de deprimata? Lasa-ma sa ghicesc, iar el? De ce nu ma asculti cand, iti spun ca ai putea sa il indepartezi cu mintea. Doar daca vrei. Sti ca doar crezi ca e alt cineva. Dar, in adancul sufletului tau sti ca este acelasi El care ti-a frant inima de mii si mii de ori. Mai precis, de ce te amagesti desi stii adevarul si sti ca poti crede cat ai vrea dar, lucrurile raman tot asa?
-Buna dimineata si tie. Nu obosesti nici o data, nu? In fine, nu-mi raspunde. Ca sa iti satisfac curiozitatea: nu conteaza daca nu e adevarat, eu imi doresc sa Cred! Stii, e ca viata dupa moarte. Unii o numes Rai, altii Paradis altii poate Iad. Toata lumea vrea sa creada ca dupa viata asta exista un loc frumos. Sau, stii teoria aia? Moartea din viata asta este o usa care se inchide. Dupa ce usa asta se inchide se deschide una noua si tot asa. Si totusi, poate nu e asa dar, asa ne place sa Credem.
Stau nemiscata o vreme cu apa rece curgandumi pe obraji gandinduma, la ce nu-mi mai amintesc. Am zarit un pescarus pe fereastra si am zburat catre el. Asa ca, toate gandurile mi-au fugit. Stau asa si ma minunez. Ce minunat ar fi daca am putea sa fim la fel de liberi ca ei. Sa putem vedea atatea lucuri, ar fi grozav.
-Inca te pasioneaza, asa-i?
-Data viitoare cand ma mai sperii, s-ar putea sa-ti bag periuta de dinti in ochi! Si, da inca sunt pasionata de pescarusi, in special de zborul lor.
-Sti, ar fi cam greu sa ma lovesti. As putea disparea oricand sau daca nu, sti oricum ca poti trece cu periuta prin mine. Sunt rod al imaginatiei tale sau, ma rog, asa iti place sa "crezi". Tot nu vrei sa-mi asculti postea cu de ce sunt aici?
-Nu! Categoric nu! Ti-am mai spus, lasa-ma sa cred ca sunt nebuna si o stiu decat, sa imi spui tu altceva si sa devin complet nebuna.Sau, daca vrei adevarul. PAi, imi place sa cred ca esti eu doar ca varianta masculina+ aripi.
-In fine, afara ninge si e deabia 5 dimineata. Ce ai de gand sa faci?
-Pai, avand in vedere ca nu pot scapa de tine decat intr-un mod. voi dormi. Mai am nevoie de somn, in plus am niste lucruri de terminat.
-O zi buna, ingerule!
-O zi buna, Lissa...
Si asa, am zburat in pat, intr-un somn adanc. O sa va povestesc mai incolo ce se intampla, acum sunt prinsa in vis cu EL.

                                                                                                             A story created by Lissa

1 comentarii:

Dome spunea...

Frumoasä povestea! Bravo!

Trimiteți un comentariu